Din iubire!
Îmi aștern pe pleoape
uitate șoapte de iubire ,
în noaptea care plânge
a noastră despărțire.
Vântul iar deschide
fereastra către zare
și aduce pentru mine
miros sărat de mare.
Și valuri care sparg
cu vuiete tăcerea,
se-mprăștie-n larg
risipind durerea.
Ceața ușor cuprinde
cu valuri de mătase
orizontul care
se pierde printre case.
Din iubirea noastră
de suflete pereche
au rămas doar șoapte
ce-mi răsună-n ureche.
E tristă noaptea rece
și marea înspumată
ascult cum se strivește
de geamandură toată.
Ai fost un vis neîmplinit
o iluzie de-o clipă,
care uşor s-a risipit
pe a vântului aripă.
Am fost o adiere
de valuri sparte-n ocean,
spulberate de tăcere
şi de timpul viclean
-->
Comentarii
Ai fost un vis neîmplinit
o iluzie de-o clipă,
care uşor s-a risipit
pe a vântului aripă.
Un poem de iubire deosebit de frumos, felicitări Mariana !
Multumesc mult!
Frumoase versuri Mariana