Din neguri
Din neguri de tăcere, ai apărut sclipire
să cad eu în genunchi și să-ți sărut pământul,
dar îmbrăcând o lume cu-o capă de iubire,
a ta îmbrățișare, ce-o dai, destramă gândul.
Eram cândva un râu, lumini singurătății
și nu știam că ești, nu mă-ntrebam și dacă
există adevăr în șirul nedreptății,
sau furtul drept al vieții, e timpul ce-o să tacă ?
Ai apărut din neguri, de ce ai stat ascunsă
puteam cumva să mor, făr să-mi fii adevăr
unind un labirint al vieții, cu o ușă,
iubirea mea năvală,cu florile-ți din păr.
Ai apărut din neguri, omătul meu curat
la ușa sorții mele deschisă-n așteptare,
dreptatea mea și ta, poate a sângerat
lumina ce se naște și singură ne doare.
Ai apărut din neguri lumină ce se-aude
și-n freamătul mulțimii tu mi-ai găsit un rost
preafericitul zbor,din patimi ce-s zălude
o simfonie sfântă, cântată-n zi de post.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Frumoase versuri , Ucu ! Am citit cu drag!