din nou, bunică şi mamă-13

[Viorel Gongu]

SÂMBATĂ
M-am trezit mai bine dispusă şi parcă mai bună. Nu am chef de "răutaţi" cu nimeni. Chiar ar trebui să fac o "faptă bună" azi. Sanda! O sun pe Sanda să-mi spună numele medicamentului.
Şi aşa, vine George. Poate are noroc fata asta. Scot hârtiuţa pe care am notat numărul Sandei şi am o
nouă "criză" de bunăvoinţă. Introduc numărul în memoria telefonului, apoi apelez.
-Alo!- se aude raspunsul. Aceeaşi voce caldă. Parcă îi văd şi ochii când o aud. Vocea"senină":
-Bună, Dalia, ce faci?
-Te pup Sanda. Te-am sunat să te rog să-mi spui exact cum se numeşte produsul de care ai nevoie.
Mi l-a dictat pe litere, ca să nu se strecoare vre-o greşeală, apoi mi-a spus şi numele laboratoarelor care îl produc.
-Când ne mai vedem? De fapt voiam să te întreb dacă vei mai veni pe la mine...m-a întrebat ea, uşor nesigură, vag răsfăţată.
-Sigur că ne mai vedem. Măcar o dată, să-ţi pot da ce-ti trebuie. Vine cât de curând ginerele meu din State şi dacă ai noroc, îl va aduce, continui eu, ceva mai rezervată ca să pot avea loc de întors, la nevoie, în această prietenie sau ce ar putea fi.
-Mulţumesc mult şi...Doamne ajută!
Acest "Doamne ajută" a sunat ca un salut tandru şi tainic între membrii unei comunităţi. Am răspuns mimetic:
-Doamne ajută!.
Eram surprinsă că am folosit exact acelaşi ton protector, ca şi ea, rostind "salutul".
Am să mănânc în oraş! decretez eu ca şi când m-aş fi răzvrătit împotriva cuiva, care ar fi avut o altă propunere. Starea de uşoară ameţeală a apărut ca o boare. Îmi fac un ceai şi mă gândesc la Mihai. Vag nemulţumită că nu am nici un mesaj de la el "îl invoc" făcându-mi încă un test de sarcină.
-Fără îndoială, bunico, vei fi mamă!-îmi spun cu voce tare văzînd rezultatul.
Acest gând, întărit, mi-a adus în suflet o căldură fără margini. Mă îmbrac şi cobor pe scări(Iar răsfăţ, întrucât mi-am propus să nasc "natural" aşa că am decis: mişcare!)
Mă uit în cutie, văd ceva dar "scosul" din cutie îl fac, de obicei, când vin acasă. Eram cu cheia maşinii între degete încercând să o pun în contact. Sună telefonul. Bag mâna în geantă şi dau de telefonul lui Mihai.Îl caut pe al meu dar am simţit o undă de enervare faţă de insistenţa cu care suna.
-Alo,da!
-Pui, vino să mă iei de la Procuratură! Am scăpat şi nici nu prea mi-e bine.
E ziua "faptelor bune"... Am rămas fără glas: Era Costel. Mă duc, ce să-i fac, şi îl găsesc pe scările instituţiei, cu sacul de marinar la picioare. Mă surprind încercând să-l categorisesc "golan" dar mă opresc. GOLAN este numai unul.
-Urcă! Dar mai repede, că am treabă!
A urcat privindu-mă cu un aer studiat, încercând să intre într-o "piele" veche. Am sesizat corect. Încerca să-şi "arate muşchii" căutându-mi acel punct slab. Poza în irezistibilul care era la începuturi. Nu-l bag în seamă. Oare nu-şi dă seama că am ajuns împreună, tocmai pentru acea nevoie a mea de afi "atârnatâ", ca protecţie împotriva a o parte din firea mea?
Îl "basculez" în faţa blocului şi plec de parcă mi-aş fi luat jucăriile. Unde să mă duc? Ce să fac? Am să mă duc la un "internet" să-l caut pe Mihai sau pe oricine altcineva. Acasă nu mă duc. Mi-era teamă că "punctul" mă va trăda?
TEMERILE NE VOR INSOŢI ORICÂT AM FUGI DE TARE, SUNT CA UMBRELE!.
Din nou mi-au venit în minte cuvinte auzite la EL şi m-am revoltat: Nu e suficient că-i port copilul? Mai sunt nevoită să-i reproduc şi cuvintele! Cer o cafea şi intru pe "mess". Linişte totală. LISTA doarme sau se ascunde.Îi dau mesaj Ioanei înşirând rugămintea pentru Sanda, îi mulţumesc anticipat şi ies.
Benzină am. Imi iau ca ţintă Herastraul. Conduc lejer. Traficul nu e prea aglomerat. Văd un alai de nuntă ieşind de la o biserică, cu o mireasă frumoasă în frunte.
-Oare există o mireasă urâtă? Oare Mihai mă va cere în căsătorie? Şi dacă o va face....mă îmbrac ...mireasă?
Imi răspund uşor sarcastic:
-O bunică mireasă! Haida, de!
Mai văd o bisericuţă printre blocuri. Nici un semn nicio mişcare prin preajmă. Mă strecor sfioasă înăuntru
Pe lingă pereţi, schelele protejau, parcă, picturile proaspete. Pe o schelă, un călugăr tânăr, cu părul lung şi negru, prins în "coadă", la spate, mă salută:
-Doamne ajută!
Raspund cu vocea Sandei:
-Doamne ajută!
Palmele murdărite de vopseaua roşie îmi amintesc de Isus. Biserica e,,,,aproape ....gata.
Mă revolt din nou impotriva lui Mihai. Poezia lui ,"Biserica e gata",începe să-mi susure în urechi ca o liturghie. Mă liniştesc şi ascult toată "slujba din gând".
"Biserica e, până sus, cladită,/Iar înăuntrul ei stă, gol, altarul,/Icoana asteptată e ca darul,/Urmând, cu drag, să fie zămislită./Şi preotul e-n naos, cu speranţa/Că întrupata'n ramă, adorata,/Va fi, din rugă să coboare, gata/
Şi să închidă cu dorinţa, clanţa./Sunt zâmbete de îngeri pe fundaluri,/Ce o aşteaptă vie şi întreagă,/Să fie, pentru-o clipă, cea mai dragă/Şi-apoi s'aleagă între piedestaluri./
Şi piatra să-i rămână, ca o floare/În palma ce-a iubit, şi gura dulce/Să tacă şi în ea, în veci, să culce/O fulgerare ca un strop de soare."
Rămân tăcută şi o rază caldă coboară printr-un vitraliu pe creştetul meu...Călugărul remarcă:
-Parcă sunteţi Preacurata la BUNAVESTIRE!
Mă priveşte lung, fotografic aproape. Îl văd scoţând un crâmpei de cărbune şi din câteva tuşe ferme îmi văd chipul aşternut pe albul orbitor al peretelui...
-Sărut mâna, părinte! îi zic şi dau să ies.
-Pruncul tău va fi un baiat însemnat!
Cuvintele mi s-au agăţat de urechi ca nişte cercei:"un băiat însemnat, un băiat însemnat..."
Întind pasul. Nu mai vreau în Herastrau, mă încearcă o vagă teamă. Ajung acasă şi deschid cutia de scrisori:goală!
În cutie nu mai era nimic. Oare "cheiţa" de la Mihai a avut-o şi Costel? Intru în casă. In hol, pe masuţă două vederi:
Pe spatele uneia, ce reprezenta un toreador frumos scrie:
EXERCITIUL CRUZIMII:RITUALUL MESAGERULUI.
Sunt intr-un orasel, parcă, fără nume.
Puente de la Reina, am trecut podul.
In ESTELLA: vin bun, carne ,peşte.
Pulpa de berbec e fenomenală!
A doua:
EXERCITIUL APEI(?)EXERCITIUL SFEREI ALBASTRE
Un bazin cu peşti rosii, un spital pentru pelerini.
Punctul cel mai înalt al Castiliei: Vârful san Lorenzo.
Vă iubesc."
E VINERI SEARA ŞI SUNT LA MARE!
Costel mă priveste superior:
-El e tatăl copilului?
-Ce te interesează?
Pe masă văd citaţia de divort şi deslusesc că e pentru el şi are ataşată şi acţiunea. Îmi simt pulsul în creştet, aşa cum se simte la noii născuţi.
Costel se aşează în fotoliu:
-Am ieşit de la beci! Ce ziceai, că ai scapat de mine?
Apoi continuă, agresiv de-a binelea:
-Doamna divorţează!
Apoi a întins o mână către mine în aceeaşi manieră în care o făcea"atunci". Părea o caricatura a "acelui" Costel.
-De fapt ce vrei?" îl întreb, aparent calmă.
-Cine e "săritul" care-ţi trimite vederi ciudate din Spania?
-Ai tu dreptul să mă întrebi?
-Sunt sotul tău!
-încă...
Atitudinea mea agresivă l-a iritat.
-Te-a dresat bine,nenorocitul! Tânăr,frumos!Întotdeauna ai fost sexoasă, doamnă!
M-a pufnit râsul auzind cuvintele:"tânăr,frumos..."
S-a enervat teribil şi a ridicat mâna să mă lovească.
L-am înfruntat privindu-l în ochi. Eram impietriţi.
Nu mă lovise niciodată. Simţeam în mine cum "DRAGULE" era prezent şi asta îmi dădea forţă. Îmi sun avocata şi o pun la curent cu "eliberarea" lui Costel şi despre teama că va reveni...
Mă linişteşte şi imi spune că analizează şi revine cu un telefon.
"Dacă ai o urgrnţă, sună la birou la mine", imi spusese EL.
Sun.
-Da!- îmi raspunde o voce caldă dar hotărâtă.
-Ştiţi,sunt Dalia, prietena...
-DA, doamnă, ştiu cine sunteţi. Bănuiesc că e vre-un"bai".
-Da domnule.
-Spuneţi,vă rog!,ca la popă. Ca la popă, doamnă!
Am revăzut chipul călugărului ce mi-a schiţat figura pe albul imaculat al peretelui..
Îi relatez pe scurt ce s-a întâmplat şi ce aş vrea, fără să dau prea mjulte detalii.
-Vă rog, daţi-mi adresa exactă şi în zece minute va veni un domn şi va lua unele măsuri asiguratorii.
Mă execut, mecanic şi un pic temătoare.
Încerc din nou ţigarea şi din nou...O sting la chiuvetă în jetul de apă şi o arunc la coş. Costel îşi aruncase hainele murdare, HAINELE LUI MURDARE, peste hainele mele pentru spălat. Am ieşit în balcon s-o aştept pe Narcisa.
La scara blocului s-a oprit o maşină de teren, imensă.
Din ea a coborât un bărbat pe măsura maşinii, cu o cutie cu scule în mână. Presimt că la mine vine. Sună cineva la uşă:
-Săr,na,doamna! îmi zice.
Părul lung şi lucios atârnă, slinos, într-o ooadă
"latino".
-Sunt Robert,îmi zice,îngenunchează şi în câteva minute a schimbat încuietoarea.
A mai montat un lanţ de siguranţă, solid şi a plecat tot aşa repede precum a venit.
înainte de a pleca mi-a cerut numărul de telefon al lui Costel.
-Aveţi numărul de telefon al domnului "deranj"?
-Domnul Deranj? Cine este domnul Deraranj?
-Domnul care vă deranjează, răspunse omul cu mirare.
-Da, îl am!
Era în "apeluri"de când m-a sunat la ieşirea din arest. Meticulos, Robert îl băgă în mamoria telefonului, dupa care mă roagă să-l sun şi să vorbesc cu el câteva minute. Nu am priceput dar m-am conformat.
Incerc sa-l apelez. Robert mă opreste scurt, cu un ton de comandă:
-NU acum! Zic eu!
Iese pe palier şi apelează pe "apelare rapidă" pe cineva. Vorbeşte repede, într-o limbă pe care nu o înţeleg. Revine şi ordonă:
-Acum!
Execut automat comanda şi în cele din urmă Costel răspunde:
-Ce faci? întreb eu cu o voce cam tremurată.
-Ţi-ai revenit, PUI?
Robert îmi şopteşte să-i dau întâlnire peste o jumătate de oră, undeva în oraş.
Execut automat tot ce mi se spune. Minutarul ceasului din perete arată ca au trecut trei minute. Întrebarea care a urmat dar mai ales tonul"sadic" m-a speriat:
-Doriţi să fiţi sigură că nu vă mai deranjează vre-o dată?
Sunt bulversată! Mi-e frică să înţeleg ce mă întreabă.
-Doresc doar sa ma lase in pace.
-Săr,na!
Robert "cel mare" a disparut. Cine este Robert? Cu ce se ocupă? Dar Mihai, cu ce se ocupă? De fapt intrebarea care nu-mi dadea linişte era:
-Ce se va intimpla???
Ce a însemnat, de fapt, acea întrebare:
-Doriţi să fiţi sigură că nu vă va mai deranja vreo dată?
Narcisa vine cu un coniac vechi de cinci ani.
Bem rapid cite un păhărel. Îl vazuse pe Robert urcând în "tancul de oraş".
-Ai văzut ce "animal bine?- mă intrebă pofticioasă.
-Da, a fost la mine de mi-a schimbat broasca.
-Ăsta cu sicuranţă îţi schimbă "broasca" remarca ea aproape pornografic.
-Chiar mi-a schimbat iala.
-Aha!- s-a dezumflat Narcisa.
Aiurită, îl sun pe Mihai să-i pun intrebari. Telefonul lui imi suna in geantă.Închid. Sun din nou la el la"serviciu".
Acelaşi domn binevoitor:
-Da,vă rog!
-Alo!- apuc să zic şi el mi-o taie scurt:
-Doamna Dalia, staţi liniştită! Se rezolvă. E în lucru.
-Nu ştiu ce aţi înţeles prin "se rezolvă" dar nu doresc decât să nu mai vină la mine acasă.
-Doar atât? E in ordine, doamnă, costurile vor fi mai mici.
Narcisa a auzit tot. Se uită la mine nedumerită şi rosteşte pierită:
-Racheţi?
-Nu ştiu. Mihai mi-a zis că dacă am probleme mai mari să sun la el la birou. Am sunat. Restul il ştii.
Am mai băut câte un păhărel.
Parcă prezenţa Narcisei mă liniştea, iar coniacul bun îmi mersese la inimă. Narcisa a întins o mână să mă mângâie. Am evitat-o elegant. Nu aveam nicio chemare şi în fond nu de aia era aici. Cred că "apelul" meu, să vina singură, l-a înţeles eronat. Am pus un D.V.D. şi ne uitam la un film de dragoste. Când abea intrasem în universul personajelor a sunat telefonul meu. Am răspuns temătoare:
-Da!
-Promit că nu ne mai vedem până la tribunal. Sunt de acord cu divorţul şi cu tot ce vrei tu.
A inchis. Mi-ara frică. Simţeam prin intuiţie că "aranjamentul" avusese loc. Am bravat de teamă:
-Vezi dacă nu eşti potolit? Şi te rog uită apelativul"PUI".
A zburat puiul cu aţa!
A închis. Narcisa a rostit cu voce tare o întrebare pe care eu nu aveam curaj să o formulez:
-Cu ce se ocupa Mihai?

[Ioan Muntean]

[Lenuş Lungu]

Super frumoasă...Felicitări!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]