Dincolo de umbre şi zvonuri

Cine poate să-i vadă urmele, nu le vede,
îşi oboseşte ochii prin locuri neumblate.

Dincolo de umbre şi zvonuri rătăceşte lumina
din care-i dă culoare sensului dobândit

şi viul, nici el străin în moartea posibilă
rupe lanţuri de presimţire oarbă,
voinţa păstrează încă încredere.

Destinul ei nu se ştie.

Gândul e o mulţime a aceluiaşi om,
memorie cu respiraţia caldă ce naşte visare.

Copacii cu frunzele roşii.
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->