Dincolo de violet

 

Te-ai întors

timp ce am fost

să-mi tulburi împacarea

 cu cea care sunt

atâţia de “dacă”

 nasc clipele trecute

n-ai puterea să mă laşi

să nu-mi adun risipa

pe frântă ramură

la cap de pod spre nesfârşit

mi-e drumul deschis

dincolo de violet

 

oglinda reflectă

timp ce am fost

am să-i întorc spatele

cu inima prinsă

 pe margine de vaiet

să mă hrănesc din tot

ce mai am

 apusul neastâmpăr să-mi fie

până la ultimul respir

într-un “sunt”.

până când mă vor sădi

lutului rodire

să răsar

 dincolo de violet.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Superbe versuri!
  • "oglinda reflectă

    timp ce am fost

    am să-i întorc spatele

    cu inima prinsă

     pe margine de vaiet

    să mă hrănesc din tot

    ce mai am

     apusul neastâmpăr să-mi fie

    până la ultimul respir

    într-un “sunt”.

    până când mă vor sădi

    lutului rodire

    să răsar

     dincolo de violet." (Y)1939484856?profile=RESIZE_1024x1024

  • M-aţi umplut de frumosul violetului!

    Felicitări!

    .

    Aurora, cu drag 

Acest răspuns a fost șters.
-->