Te-ai întors
timp ce am fost
să-mi tulburi împacarea
cu cea care sunt
atâţia de “dacă”
nasc clipele trecute
n-ai puterea să mă laşi
să nu-mi adun risipa
pe frântă ramură
la cap de pod spre nesfârşit
mi-e drumul deschis
dincolo de violet
oglinda reflectă
timp ce am fost
am să-i întorc spatele
cu inima prinsă
pe margine de vaiet
să mă hrănesc din tot
ce mai am
apusul neastâmpăr să-mi fie
până la ultimul respir
într-un “sunt”.
până când mă vor sădi
lutului rodire
să răsar
dincolo de violet.
Comentarii
"oglinda reflectă
timp ce am fost
am să-i întorc spatele
cu inima prinsă
pe margine de vaiet
să mă hrănesc din tot
ce mai am
apusul neastâmpăr să-mi fie
până la ultimul respir
într-un “sunt”.
până când mă vor sădi
lutului rodire
să răsar
dincolo de violet." (Y)
M-aţi umplut de frumosul violetului!
Felicitări!
.
Aurora, cu drag