Dinspre nord
Dinspre nord un val de ger,
Pulbere fără culoare
Ca din stelele când pier.
Ne cuprinde și... ne doare.
De săptămâni arde focul,
Toți se strâng pe lângă sobă;
Ăsta le mai e norocul –
Atmosferă melofobă.
Mai mult; s-a luat și curentul.
Deși-n casă e călduț,
Să-și etaleze talentul
Copiii plâng în pătuț.
Nopțile sunt de coșmar,
Gându-mi zboară-n patru zări...
Am un gust dulce-amar,
Când văd peste tot pierzări.
Mă simt în imensa beznă
În adânc rece mormânt;
Mocirla îi pân’ la gleznă…
Să mai sper în Raiul Sfânt?
Dinspre nord vine înghețul;
Dar noi suntem prea căliți
Și-am mărit pe viață prețul
De Domnul fiind ocrotiți.
Convins sunt că toate-acestea
Le-nfruntăm cu bărbăție,
Că nimic nu prevestea
Dezastrul ce va să vie.
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii
Mulțumesc, doamna Mititelu ! O seară minunată !
Am înfruntat cu bărbăție câte, vom învinge orice, cu gândul la Dumnezeu! Felicitări!!
Vă mulțumesc mult, stimate doamne: Lenuș Lungu, Agafia Drăgan și Maria Giurgiu !!! Cu pioșenie vă sărut mânuțele care scriu după dictarea minții și a inimii !
Am lecturat cu plăcere. Apreciere!
Semn de placuta lectura si apreciere