Cerul şi pământul simt veşnicia în explozia
de lumină a stelelor din zori cu iz-ul nopţii
şi
eu tremur
şi
urlu înăuntru de dinafara mea.
Mi se inundă infinitul.
Cioc, cioc...
E acasă inima? Ce face?
Trebuie să apară din clipă in clipă.
Ştie
să înoate
în discuţia dintre vorbe,
(între)pătrunde adâncul.
20.10.2015, ora 11,40’
-->
Comentarii