distihuri
eu nu mai sunt pornit pe fapte mari
un mugur în pădurea de stejari
ce-și tremură în răsărit tulpina
prin care trece veselă lumina
nu-s plin de nicio grea-nțelepciune
ard ca o flacără într-un tăciune
nu mă întrebați de nicio moarte
căci ea sărmana nici nu știe carte
vecin cu noi doar haosul desparte
acestă viață de acestă moarte
umbra mea mereu în cer se suie
azi o privesc duios și mâine nu e
timpul meu își scutură iar scutul
privind în urmă numai începutul
sunt prăbușit în lunga mea poveste
de mine sufletul nu-și amintește
mereu sunt la-nceput-copil mereu
ce-aprinde candele în empireu
străbat deșerturi putrezind în soare
prin haosul de lumi nemuritoare
sunt o mireasmă numai care trece
culcat cu fața pe-o cenușă rece
fac palmele o cupă pentru rouă
ca să v-o dau în zori de zi doar vouă
sâmbătă, 25 mai 2013
-->
Comentarii
Am primit cupa! Felicitări!!
Sublime versuri...Felicitări!