Doamne câtă bogăţie ai risipit în gura proştilor,
În sângele lor,
În metabolismul cu care digeră metodele,
Din bolul succesului,
A, da, scuzaţi, nu sunteţi prosti
Câtă vreme vă rezemaţi
De cuponul financiar care va educat
Să nu aflaţi unde este tomberonul,
Dar gheena?
Poate un diavol,
Simandicos şi frivol
Vă preferă în defilarea mondenă
Dinaintea purgatoriului
Şi acolo pozaţi în pielea zgribulită,
Acoperită cu un petic de suflet,
Dar asta e domnilor
O altă extremă,
Lumea de succes execută
Trecerea prin dilema
Maxilarele ce vi se încordează.
Simţiţi parfum,
Praf de puşcă în nările destinului
Făcut canină sluga de hăituire,
Genetic o ineptă revizuire
Şi şerpeasca minte zâmbeşte,
Digestia prostiei e profundă,
Adoarme veacul,
Doamne, eu păcătos nebun
Nici în muţenie nu articulez,
Spun
Că nu cei deştepţi dibuie
Lozul câştigător din tomberon,
Gunoaiele sunt metaforă pentru existenţiale
Perenităţi din carne
Şi conexiuni ideatice
Care preferă virtutea organică,
Gura proştilor schimbă gramaticii pertinentă
Pe grimasa unui rânjet avocalic,
Acum s-a reinventat jungla
Şi se vopsesc maimuţe,
Ce ne vând măşti glamour de urangutani
Şi pupatul frenetic
În intermitenţa socializare
Când singurătatea urlă absurd
Da!
Pe cardul albastru gri moartea ne virează
Mărunţiş cu care să dibuim
Spre sensul giratoriu al despărţirii
Când finalul şut în cur
Aşteptat cu angoase virgine
Ne postulează
În promiţători,
Anonimi,
Ori pseudo veşnici.
-->
Comentarii
„Pe cardul albastru gri moartea ne virează
Mărunţiş cu care să dibuim
Spre sensul giratoriu al despărţirii
Când finalul şut în cur
Aşteptat cu angoase virgine
Ne postulează
În promiţători,
Anonimi,
Ori pseudo veşnici.”