Doamne, de-mi dădeai şi minte…

Doamne, de-mi dădeai și minte…

Nu munceam, în frig, afară!

Eram, astăzi, președinte,

Și ce trai, era în țară!

 

Eram domn la Cotroceni,

Nu făceam masaj la babă;

S-a cocoșat, strângând coceni,

Când căram gunoi în roabă…

 

Aveam palmele curate

Și amante... chiar vreo nouă!

Pe agendă programate

(Doar în pauza de masă)

Și la zece, și la două.

 

De frumos nu sperii satul,

Iar de rău, nu-mi șade bine;

Când mă duc, ades, cu capul,

Fac o baie de mulțime.

 

Și, lânga mine, câți slugoi...!

Că tu știi, cum sunt românii:

Nu are câmpul păpușoi!

Și pe străzi, nu umblă, câinii!

 

Aș fi pus un prim-ministru…

O femeie… genială;

Ca să-mi scrie, în registru,

Nu ce fierb românii-n oală,

 

Nici dacă țara mă vrea mort,

Gropi de mai sunt în trotuar,  

 În ce sătuce, săli de sport,

 Să le mai facem în zadar,

 

Ci dacă li se mai scoală,

De Crăciun sau Bobotează,

S-o mai pună de-o răscoală,

Astă nație… “vitează”!

 

M-aș împrieteni, că-i cazul,

Și cu ruși, cu polonezii,

Ca să ardem, gratis, gazul,

Că orez ne-or da chinezii.

 

Cum iubesc arta burlească,

M-ar tenta, de la poloni,

Să pun mâna pe-o Waleawskă

În boale să-i bag pe baroni.

 

Dar și pe maghiari i-aș trage

Să ni-i facem frați de cruce;

Unguroaica mă atrage,

Are-n țâță lapte dulce...

 

Prin Britania-n caleașcă,

Cu regina cea bătrână,

M-aș plimba și eu, de pleașcă,

Să-i sărut babii o mână.

 

Să-mi trimită feciorașii

Cu vreun sac, măcar, de lire;

Să oprească pârnăiașii,

C-au de muncă...  în neștire!

 

Pe bulgari, că nu-s de vină,

La coadă-i las, în clasament;

Să înscrie vreo mașină

Cu noxe în eșapament.

 

Ce-aș mai exporta și arme!

La sârbi le-aș da cu preț redus;

Că poporul sârb nu doarme,

El nu va fi nicicând sedus.

 

Dar câte nu avem de dres...

Câte legi, nu avem strâmbe!

Căci hoții au un interes,

Noi... să le cântăm în drâmbe!

 

Avem de toate pe la noi;

Pământul țării e bogat.

Dar prea suntem flămânzi și goi

Că azi poporul e...  argat!

 

Raportul nostru de salar’

E făcut după ureche;

De grija zilei n-au habar,

De huzur, au dat în streche!

 

Ce să-ți spun, Ioane-frate?

Ce să-ți zic, măi Gheorghe, ție ?!

Decât să trăim în rate,

Hai, s-o luăm, în haiducie!

 

-Ce-ați spus? Nu mai avem păduri?!

N-avem unde să ne-ascundem?

-Au, în schimb, arabii - scânduri,

Noi? Nici bani ca să ne... tundem!

 

Ce să-ți spun, eu, fă Marie?

Ce să-ți  mai spun, fă Ileană?

Domnul, cât o să ne ție,

N-o să facă vreo pomană!

 

Cu votatul doar se știe,

Nu se mai schimbă-n veci, nimic;

Votul e o parodie

Ori chiar mai rău: un loz în plic!

 

De aceea tot amarul

 O să-l ducă doar  poporul,

 Că va putrezi și parul,

 Și va rugini... toporul!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->