Am visat bunătatea lui Dumnezeu
ce se înălţa ca un fum tămăios dincolo de aşteptările mele
mă înălţam printre stelele mântuirii,
agăţam sufletul de prima licărire a fericirii
dar, vai! adierea de vânt a îndepărtat-o ca pe un ecou în hăul vieţii.
Am îngenuncheat, grăbită, în faţa cerului
Dumnezeu, ce luase chip de şoim, mă pândea dincolo de apus
îi urmăream mişcările perfect verticale
luciul negru al penelor a luminat noaptea,
a frânt sufletul cunoaşterii spre necunoaştere,
Doamne, în faţa TA, vreau să găsesc mântuirea!
-->
Comentarii