Femeia, senzuală Monalisa
Cu zâmbetul de opium discret
Ce porţi de rai în vis deschis-a
Şi răni în inima unui poet,
Cu aripi ca de înger peste gene,
Cu ochi himerici, hipnotici, abisali,
Cu buze din nectar de sânziene,
Cu nuri serafici voluptoşi, carnali,
Cu pântec de fecioară-n agonie,
Cu tot ce Dumnezeu a plămădit
Cu nesfârşită şi divină măiestrie,
Cu deznădejdea fructului oprit,
Cu dansul nupţialelor fantasme,
Cu avalanşa dorinţelor nebune,
Cu zbuciumul eroticelor spasme,
Cu inocenta şi vulgara goliciune...
Nici un artist nu poate face alta
Mai sacră, mai gingaşă, mai fatală,
Cu versul, pensula sau dalta,
Decât chiar e: monumentală !
-->
Comentarii