doamnelor
doamnelor cu fuste dantelate
ce veneaţi în parcul de demult,
cu alean de-ntrăgostite toate,
aş vrea iar durerea să v- ascult.
v-aş şopti în parc o poezie
dintr-un vers suav verlenian,
v-aş putra de braţ pân’ la chindie
şi v-aş spune la poveşti un an.
cum codanele roşesc la glume,
v-aş vedea aşa îmbujorate
şi v-aţi ruşina de-atâta lume
când le-aţi înghiti nerăsuflate.
cum să vă adun ca-n alte dăţi,
când mergeam cu toţii la grădină,
mi se rupe sufletu-n bucăţi
când sunt vinovatul fără vină.
aţi plecat şi voi în pribegie,
şi-am rămas doar eu să cânt un tril,
zău, iertaţi-mă de nostalgie,
sufletul mi-e totuşi de copil.
-->
Comentarii
Minunate versuri!
O primăvară cu multe împliniri!
v-aş şopti în parc o poezie
dintr-un vers suav verlenian,
v-aş putra de braţ pân’ la chindie
şi v-aş spune la poveşti un an.
Minunat a fi femeie!!!
Felicitări, prieten neprețuit!!!
La mulţi ani de mărţişor, Emilia. O primăvară cu vise frumoase.
... aceleaşi gânduri bune!