Eşti aici,
lângă inima îmbrăcată-n amurguri,
mereu aici
şi niciodată la îndemână braţelor mele.
Eşti aici
fără formă fără glas,
nici măcar o umbră
vag conturată...
dar eu te recunosc,
îţi respire transparenţa
cu fiecare pulsaţie
a acestui corp mâhnit.
Încerc să-ţi vorbesc
despre o suva nouă înflorire…
Sunt atât de fragile cuvintele!
şi atunci, mă scufund
în adâncul iubirii.
Tot ce din noi se pierde,
regăsesc aici.
Bucură-te că eşti aici...
bucură-te că sunt acolo,
În tot ce iubim împreună.

Comentarii
Foarte frumos!
Multumesc!
linistitor, bland ca o impacare cu sine, o taina ce se descoase in linistea amurgului.
Frumos!