Nu-s doar atât... un simplu amănunt,
În trecerea fugară printre clipe,
N-ai să-nțelegi, sunt zborul de aripe
Și-atât de multe lucruri încă sunt!
N-ai să-nțelegi, în dubla ta mirare,
Că sunt și eu un strop de univers,
Că urc în rime și cobor în vers,
Nemărginite spații și chenare!
N-ai să-nțelegi și nici nu vreau a ști,
Cum se adună-n mine multe mări,
Cum pe la tâmple îmi tresar viori
În nebunia șansei de-a trăi!
E doar atât, un simplu simțământ,
La care-oricine poate să cuteze,
Doar dacă-ai vrea, tu poți a înțelege,
Că nu-s decât... un simplu amănunt!
N-ai să-nțelegi că drumul meu e dat
Și nici că vrerea mi-e născută-n stele,
Că nu-mi durez pe-acest pământ, castele
Și nici n-oi face slovelor, rabat!
Sunt pas rănit dar pot să mă ridic,
Sunt vânt și cer, sunt rouă și culoare,
Sunt și speranță, sunt și disperare,
Și-s poate chiar... din toate, câte-un pic!
La mine-n trup mă înfrățesc cu zorii,
Și n-am pe nime-n slavă să mă poarte!
De-o fi aici ori poate mai departe,
M-oi confunda mereu cu muritorii!
Oricâte patimi vor clădi în mine,
Redute de iubire sau amar,
Voi retrăi același calendar,
Plătind tribut acelorași suspine!
Oricum mă judeci, poate drept ori strâmt,
Sunt doar un om... în rest, e amănunt!
(CAMELIA STAN - Doar amănunt!)
Sunt și speranță, sunt și disperare,
Și-s poate chiar... din toate, câte-un pic!
La mine-n trup mă înfrățesc cu zorii,
Și n-am pe nime-n slavă să mă poarte!
De-o fi aici ori poate mai departe,
M-oi confunda mereu cu muritorii!
Oricâte patimi vor clădi în mine,
Redute de iubire sau amar,
Voi retrăi același calendar,
Plătind tribut acelorași suspine!
Oricum mă judeci, poate drept ori strâmt,
Sunt doar un om... în rest, e amănunt!
(CAMELIA STAN - Doar amănunt!)
-->
Comentarii