Doar ea cu ochii umezi şi calzi se întoarce la locul fostei iubiri,
nimic nu se întâmplă, din inimă iese un oftat adânc,
de păcat i se mântuie sufletul, se eliberează.
Suferinţa amprentele-şi lasă,
îi dă fiinţei puterea de a le trece peste umăr,
desparte ca o dimineaţă întunericul de lumină.
O încredere cât o perlă de argint viu în petale de trandafiri,
de care ochii se miră
cum iubirea renaşte pradă vioaie.
Nu se pierde...
Există destule resurse ce se recompun,
ele se ridică cum seva pe trepte tăinuite
ce prin emoţii respiră.
O altă lumină prinde trup de culoare
cât o inimă roşie.
nimic nu se întâmplă, din inimă iese un oftat adânc,
de păcat i se mântuie sufletul, se eliberează.
Suferinţa amprentele-şi lasă,
îi dă fiinţei puterea de a le trece peste umăr,
desparte ca o dimineaţă întunericul de lumină.
O încredere cât o perlă de argint viu în petale de trandafiri,
de care ochii se miră
cum iubirea renaşte pradă vioaie.
Nu se pierde...
Există destule resurse ce se recompun,
ele se ridică cum seva pe trepte tăinuite
ce prin emoţii respiră.
O altă lumină prinde trup de culoare
cât o inimă roşie.
-->
Comentarii
Nu se pierde...
Există destule resurse ce se recompun,
ele se ridică cum seva pe trepte tăinuite
ce prin emoţii respiră.
O altă lumină prinde trup de culoare
cât o inimă roşie.