Tu să mă ierţi amore, că doar aşa iubesc,
Ca marea înspumată, învălui, clocotesc;
Ca vijelia care răscoală-n a sa cale,
Tot ce-a creat natura, aşa iubesc de tare!
.
Tu să mă ierţi iubite, căci pătimaş iubesc,
Ca un vulcan activ, ţâşnesc şi năvălesc;
Şi pârjolesc ca jarul şi nimicesc ca focul,
Şi te las buimăcit de crezi c-a fost potopul!
.
Eu rogu-te mă iartă că ştiu iubi aşa,
Că sunt nestăpânită, te-aşi iubi şi pe-o stea,
Şi pe un val de mare, pe-o aripă de vânt,
Aşa iubesc cu patos, în iureş, cu avânt!
.
Tu să îmi ierţi iubite, neastâmpărul din mine,
Căci sunt tornada care nu are purtări fine,
Te-nvălui, te seduc şi îţi provoc fiori,
Aşa te voi iubi, iubindu-te să mori!
.
Tu să mă ierţi iubite, că-s ţunami, alai,
Tot sângele-ţi pulsează ca o răscoală-n Rai;
Să mori martir cu mine, să înviem odată,
Şi tot nestăpânită te-oi mai iubi o dată!
.
Eu rogu-te iubite, să mă accepţi cum sunt,
Şi te-aş iubi în patimi şi-n Cer şi pe Pământ,
Şi dincolo de viaţă, în moartea ce-o veni,
Căci doar aşa năvalnic, aşa ştiu eu, iubi!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Vă mulţumesc, domnule Florin.

    .

    Aurora, cu încântare

  • Frumos ! Am poposit cu drag !

Acest răspuns a fost șters.
-->