te numesc
o ultimă speranţă
viaţă ce a "ruginit"
iubire efemeră
într-un copac
de frunze dezgolit.
mişcare solitară
echilibru instabil
conecţie cosmică
de toamnă
ochi de stare
chip sublim.
te numesc
o zbatere gentilă
dans
pe muzică de vânt
chip al toamnei
ce-mi vorbeşte
limba bunului pământ.
eşti o frunză-nbătrânită
mâini de aer te susţin
mângâieri de la iubită
vers al clipei
ce-i Divin.
te numesc
o frumusețe rară
apărută-n calea mea
conecţie cosmică
chiar idealâ
pentru-o plimbare
la şosea.
Vladimir Nichita / Australia.
11/11/2018
-->
Comentarii
Albatros
cu-n zbor anume
plin de farmec si renume -
sa ai dimineata buna
ce doar bucurii aduna...
sa te bucuri de mult soare
si de frunze cazatoare -
sa ai ganduri minunate
ce-s in versuri adunate...
cat si poze... care spun
ca ai suflet de roman -
plin de unica iubire
si nespusa fericire...
in clipe de tacere
simt multe
frunze-n mine -
ce au in ele adiere
si muzici ce-s Divine...
metafore de armonie
pe care le unesc -
culori as spune-o mie
ce poezii alcatuiesc...