m-am aruncat în picătura ta de suflet
înconjurat fiind de ziduri nevăzute
m-am agățat de un mâner de sunet
când îmi vorbeai pe unde concepute
nu îți vedeam nici buzele de aer
și nici nu-nțelegeam cum de exiști
nu mai știam de sunt un fraier
când tu ziceai că poți ușor să miști
erai iubire sau părere încărcată
de magicul superlativ și zâmbet unicat
pășind ușor pe linia vieții mele netrasată
și care îmi spunea că-s condamnat
te-am strâns în brațe cu acea plăcere
de freamăt ce n-a existat nicicând
doar o secundă ce a fost numai părere
fără de cer și fără de pământ...
Vladimir Nichita / Australia.
25/02/2019
-->
Comentarii
în slove urc spre Dumnezeu
ce este Tatăl tău... și-al meu -
ce ne unește pe-amândoi
prin gânduri unice și noi...
Mulțumesc Dorinel
uite... că te-alint și eu nițel !
Sărut mănuța ta fină și catifelată, Lenușa !
Mulțumiri !
„M-am agățat” de versu-ți libertin,
Suav și blând sau doar latin,
Însă citind și recitind mesajul
Simt cum în slove urci... etajul.
Minunate versuri Vladimir...Felicitări!
Mulțumesc pentru apreciere, prietene Ștefan !
