Am desenat petale pe tot cuprinsul cerului şi am aşteptat toamna.
Toamna când eu prindeam frunzele din zbor şi le aşezam pe pământ.
Încercam să le prind lanţ. În lanţul iubirii de culori doar pentru suflet.
El nu mai avea răbdare Îşi vroia zborul lui albastru din noaptea plină
de stele. Nu ştia de ce toate aveau forma lui, a inimii. Era desenul meu
luminat, de ele, pe urmele Căii Lactee şi jos, (pe pământ), îmi repetam desenul.
Acum îl pictam cu frunze. Doar un punct roşu am lăsat liber. Să nu se unească
cerul cu pământul în desene. Să-şi fie oglindă unul celuilalt şi eu să stau
în aşteptarea grăbita a sufletului când vântul îşi înfăşoară aripile tremurate
de dorul liniştii zugrăvite din nemurire…
01.10.2014, ora 12, 43’
-->
Comentarii
multumesc cu sufletul Gabriela, o noapte binecuvantata, Marius
Am lacrimi pe obraz și nu înțeleg ..e mai mult decât o poezie ..