Doar poezia mi-aduce alinare
în sufletul atât de pustiit
e calea ce-o prefer s-alung durerea,
anestezia dorului nestins
Doar poezia îmi dă viaţă
prin ea respir, întineresc
e drumul meu spre mântuire,
Edenul pe care-n miez de noapte
cu ochii minţii îl visez.
Doar poezia mă călăuzeşte
spre muza mea atât de tristă.
Comentarii
Mulțumesc Sabina pentru lectură !
Starea de spirit deseori este oglindită in poeziile mele. Mulțumesc Elena pentru lectură !
Probabil că am un suflet..negru. Mulțumesc Patricia .
Aşa să fie Mihaela ! Mulţumesc !
Mulţumesc Lenuş !
Alături să-ţi fie muza, în fiecare zi şi noapte, Dane.
Frumoasa poezie
Mă bucur Camelia că ți-a plăcut !
Primavara muzele isi incarca bateriile, mediteaza profund Imi place poemul
Mulțumesc Mihaela