doina mea de peste deal
doina mea de peste deal,
cântă-mi, dragă, din caval,
și mândrei adă-i prinos
cântec din fluier de os,
că era pradă ușoară
pentru ea ca domnișoară,
tot ce-a fost în văz vedere,
mi-era singura avere,
mă temeam să nu o fure
un tâlhar cu plete sure
să o ducă nu știu unde
și în veci a o ascunde.
dar am pus ochii pe ea
cum îi pui pe-o mândră stea,
dorul meu din infinit
numai la ea s-a oprit
și mi-a pus ușor pe pleoape,
un fel de ceață de ape,
am cules-o pe poteci
și ne-am logodit pe veci,
luna ne-a fost lacrimă,
dorul ne-a fost patimă
și cuvântul necuvânt,
deslegând un legământ,
firicel cu sufletul viu,
cum ai fost, cum va să fiu,
c-am băut din țâța mare
cucută otrăvitoare
și-am închis gândul în tâmplă,
cum dealtfel se întâmplă,
căutându-te pe veci
printre sute de poteci
și-am pus la răspântii cruci
să te văd pe un-te duci,
să fie cerului ghimp
peste veacuri, peste timp.
rătăcit a câta oară,
tu mi-ai fost steaua polară…
miercuri, 2 mai 2012
-->
Comentarii
Toată admiraţia mea ptr această "doina mea de peste deal"
Frumoasă Doină...Felicitări!