Doina vieţii
Şi frunzele copacilor,
asemenea oamenilor,
se nasc, traiesc şi mor!
Ca într-o simfonie
urrmăresc marşul funebru al frunzelor
purtate aiurea în rotiri de unde
în foşnetul doinitor al aramei
ca un cantec de lebădă,
simt durerea desprinderii de viaţă
unele
ca în icoanele cu sfinţi
stau presate cuminţi
în timp ce altele
ca pentru evanghelie poposesc
să moară liniştite puţin
pe oriunde
umplând până la orizot câmpurile
peste care mai apoi saltă plugurile
asemenea şenilelor înfăşurate
peste roţile tancurilor pe front
o parte se adună
într-un singur loc
ca într-o groapă comună
şi ca şi când ai vrea
aşa în joc
să le ştergi urma
le arzi în foc
cenuşa fiind împraştiată
ca dintr-o urnă
în rotiri de zare
şuierând aiurea
Doina vieţii
E. M.
-->
Comentarii