Când am scris despre iubire,
De speranță, nemurire,
Mi-a șoptit un glas frenetic:
„Domʼ Poet, ești cam patetic!“
Când am scris de națiune
Și de rădăcini străbune,
S-a răstit un grai străin:
„Domʼ Poet, ești cam șovin!“
Când am scris despre hoție,
Incultură și prostie,
Zis-a un patriotard:
„Domʼ Poet, o dai de gard!“
Când am scris despre politici,
Democrați și paralitici,
Zis-a un mondialist:
„Domʼ Poet, ești anarhist!“
Au venit copiii străzii,
Plevele și toți nerozii
Să mă-ntrebe într-o zi:
— Domʼ Poet, de ce nu scrii?
Dintre ei mi se arată
Un craidon cu chip de fată,
Bâiguind și el, săracuʼ:
„Domʼ Poet, mai taci la dracuʼ!“
iulie 2013
-->
Comentarii
Domʼ Poet, ești plin de umor!
Am zâmbit lângă un nor -
Până soarele-a venit,
Mutând versu-n... infinit.
O încântare, felicitări mii!
Impresionant!