Azi, că tot veni din piaţă
Cu o lubeniţă mare,
Mă plânsăi că greutatea
Nu ar fi pentru cocoane.
Cum că-i greu, că sunt nervoasă,
Că mă doare tare capul...
De atâta tavertură
Ajunsăi să dau de dracu.
Zice domnul "99",
Doct, rasat, printre măsele:
- Ce năpastă este viaţa
Cu o mână de femeie!
Păi te plângi de o nimică?!
Zău că-ţi spun adevărat:
Poţi să cari cât timp poţi duce
Peste tine un bărbat.
- Doar că insu,-i zic eu tristă
Se mai sprijină în coate,
În genunchi sau ... cine ştie...
Spune moşul:
- Nu se poate!
- Şi mai e ceva, fireşte,
Mai sensibil, mai subtil...
Piaţa n-o faci din plăcere...
Moşul zice:
- Hai sictir!
poezia este scrisa dupa o intamplare adevarata. Cu scuye pentru limbaj, insa mi s-a parut corect sa fiu mai putin eleganta pentru a da nota realitatii.
-->
Comentarii
am gasit de cuvinţă ca adevărul mai simplu se spune direct decât pe ocolite. Mulţumesc pentru trecere-
Am zâmbit, chiar dacă aluziile nu-s tocmai subtile... Dar e reușită snoava dvs! Cu simpatie...