Dor
Aurel Chiorean
Mi-e dorul o coloană...infinit,
să fiu un anotimp din când în când,
mi-e dor de veșnicia ta cumplit,
de câte ori mi-e dor, îmi ești în gând.
Răsfăț o așteptare de sub pleoape
și-mi vărs culori de dor într-un cuvânt,
să mă sădești de poți cumva aproape,
să nu mă înec în doruri și-n avânt !
Eu mă visez în parc, lângă o apă,
când lemnul de stejar e spre învârtire,
o spiță a frământării-n zori ce crapă,
să fiu trăirea ta, în nemurire.
Aș vrea să fiu cu tine încă o dată,
acolo unde-am fost noi în visare,
La Poarta de Sărut, o viață toată,
când așezăm la masa de tăceri o zare.
-->
Comentarii
Minunate versuri pline de sensibilitate și o trăire intensă. Am citit cu plăcere ca de fiecare dată!
Răsfăț o așteptare de sub pleoape
și-mi vărs culori de dor într-un cuvânt,
să mă sădești de poți cumva aproape,
să nu mă înec în doruri și-n avânt !
Cât de frumos!!
Am lecturat cu plăcere, prieten drag!
LA MULȚI ANI !