dor...

dor…

 

garoafe albe,

aur fermecat,

descânt arzând

ca nişte foc,

dintru-nceput

făr de noroc;

un simplu joc

de nuferi albi,

candele reci

pe vechi poteci,

zări după zări,

vămi după vămi,

te-am aşteptat,

grădini  sub mări

de stânjenei

eu ţi-aş fi dat.

mireasa mea

de peruzea,

dalb trup odor

 ce urcă-n zbor,

foc sfânt,

de dragoste şi dor

m-arunci în iad,

în mii de unde,

sub fruzele de tei

cărunte

şi în răcoarea

 lunii mai

aş vrea ca să plecăm

în rai…

 

 

luni, 6 iulie 2015

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->