Cad fulgi albi peste Ţară
se aștern ca un covor
gândul de tine mă-nfioară,
umplând sufletul de dor
ninge cu-amintiri în noapte,
ca-ntr-un vis fară pereche
ninge peste munți și văi
pleoapele îmi sunt udate
amintind de ochii tăi
de clipele ce au trecut
peste chipul tău, de mamă
ninge ca într-o poveste
peste fața ta brăzdată
iar zăpada se topeşte
mai frumos ca niciodată
fulgi de stele înmiresmate
cad pe fila ta de carte
de unde-mi citeai povești
despre romani și daci...
ninge iar cu dor de Ţară,
iar tu mamă ești depate
steaua nopții, ne veghezi,
având cerul mai aproape.
-->
Comentarii
Frumoase versuri!