îmi tremură mâna pe stilou și nu îmi pot coordona mișcările
mintea mi se învârte ca intr-un carusel, inima îmi pompeaza cu viteză
deși mâinele și picioarele par a fi din piatra, fără vlagă...
încerc din răsputeri să-mi țin ochii deschiși, să nu amețesc,
zadarnic mă zbat, altcineva îmi controlează mișcările,
parcă as fi o marionetă de la teatru de păpuși, am obosit
mă așez jos și privesc în jurul meu, dar nu vad și nu aud nimic,
simt cum sângele se scurge lent, o briză plăcută îmi dă părul de pe ochi
și pot în sfârșit să văd o mare de un albastru închis cu valuri înspumate
închid ochii și aud freamătul apei, valurile cum se sparg de țărm,
iar mirosul sărat îmi invadează năriile, mintea mi s-a limpezit,
încerc să mă mobilizez, vreau să ajung cât mai aproape
mă târăsc până la mal, mă prăbușesc acolo și valul ei cald
îmi mângăie părul, nu mai îmi e teama să adorm acum
când valurile ei mă poartă spre o altă lume.
-->
Comentarii
Multumesc mult!