Dor de vară

Mi-e dor să alerg pe câmp desculță, să simt pământul sub tălpile goale. 
Să scutur macii în jocul meu , să le văd petalele răspândindu-se în vântul cald al verii. 
Mi-e dor să dorm în iarba moale, să-i simt mirosul crud când o strivesc sub trupul meu fierbinte. 
Mi-e dor de cerul cu stele deasupra mea cernându-mi visele în sclipirile lor. 
De cântul privighetorii în noapte ce-mi face inima să vibreze, 
De foșnetul pădurii ce-mi spune povești să-mi legene visul. 
M-e dor de tine lângă mine, înlănțuiți într-o îmbrățișare pătimașă, 
Protejați de umbra Lunii ce-și împletește degetele razelor în părul nostru. 
Mi-e dor de apa rece de izvor în zorii unei zile toride de vară 
Învăluindu-mi trupul, răcorindu-l cu răcoarea ei de mătase... 
Mi-e dor de clipele acelea când natura parcă încremenește în așteptare sub razele soarelui, 
Când timpul uită să mai curgă iar tăcerea este atât de adâncă de-ți poți auzi gândurile. 

de Gabriela Mimi Boroianu

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->