DOR DE ZBOR

 DOR DE ZBOR

Sub tălpi un bob de lacrimă se scurge
Și se prelinge-n adâncimi de gând
Ca firul ierbii să crească fremătând
Să-mpodobească viața care curge.

Umblă prin ani un dor de zbor flămând
Când aripa de lut începe a se frânge
Că cel ce-a fost înaripat cu gând
Nu a zburat deasupra norilor nicicând.
1979330683?profile=RESIZE_320x320
Se-nalță iarba în lumină adiind
Și lutul prinde viață viețuind
’Nălțându-se-n lumina din amurg

Ce se desface-n evantaie larg
Spre a-l purta ușor spre Demiurg
Să-și odihnească aripa la el pe prag.

Cornelia Mazilu

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->