Evadez în cuvinte...
mă regăsesc
în sentimente cuminți...
natura este casa mea
cu frumuseți ce nu pot fi numărate
măsor cu privirea zâmbetul
și mă întreb,
cât cântărește fericirea
și durerea iubirii...
cine știe, dacă suntem perechi
în bucuria lumii
picături de apă în setea de viață
stelele fac lumină
în sălbatice nopți
când vântul se oprește din călătorie
împodobind fruntea
cu miresme de primăvară
simt dorința îmbrățișării
las ușa deschisă
răsăritului de soare.

Comentarii
cine știe, dacă suntem perechi
în bucuria lumii