Dorul

 

 

Alerg curat spre tine, spre locul nostru,

la banca noastră, sub stejarul gol de frunze

 

şi vezi tată?

 

Cerul îşi scutură norii cu stropi de ploaie.

Îi aşează Sufletul în fulgi mari de zăpadă peste noi

 

şi vântul suflă acum să nu se aştearnă

mizeria peste momentul nostru de tăcere.

 

…………………………………………….

 

M-a (cu)prins dorul de noi, tată. Eu, tu şi Sufletul

vom avea locul nostru de întâlnire, mereu.

 

Ne călăuzeşte Lumina.     

 

 

21.12.2014, ora 15, 00’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 13 minute
pagini de iasomie (cybersonet CMXXXIX) prin Cronopedia
Acum 13 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Primăvara de aur pe colinele din Ghenizaret prin Cronopedia
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->