Alerg curat spre tine, spre locul nostru,
la banca noastră, sub stejarul gol de frunze
şi vezi tată?
Cerul îşi scutură norii cu stropi de ploaie.
Îi aşează Sufletul în fulgi mari de zăpadă peste noi
şi vântul suflă acum să nu se aştearnă
mizeria peste momentul nostru de tăcere.
…………………………………………….
M-a (cu)prins dorul de noi, tată. Eu, tu şi Sufletul
vom avea locul nostru de întâlnire, mereu.
Ne călăuzeşte Lumina.
21.12.2014, ora 15, 00’

Comentarii