Dorul – agăţat de cer

 

 

Paşi aleargă grăbiţi din zori, să prindă din urmă

noaptea agăţată de cer, bătută cu stele pe post de cuie

 

şi vise pentru ochii ce nu-şi dorm mintea prea devreme

 

şi totul după ziua în care şi norii de lene,

au uitat să-şi scuture umbra în stropi de răcoare.

 

E cald, încă. Îmi întind gândurile, storc clipe, strig. Mi-e dor.

 

Mi-e dor să plouă şi timpul să-şi uite

clepsidra să curgă înainte, nisipul, în gol.

 

Şoapte şi zbor. Trăire. Suflet.       

 

 

06.06.2015, ora  23,54’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->