două trenuri-cruci pereche

Ca două trenuri, spre o gară, în care trenul nu opreşte,
Cu felinare oarbe-n mână, pe şina veche , bâjbâim,
Cantonul, scufundat în vise, uitat de lume ca-ntr-un cleşte,
Ne ţine-n geam o licărire, o lumânare-n ţintirim.

Abia străluce o speranţă, că doua trenuri laolaltă,
Se vor opri, în zvon de clopot, o adiere pe-nserat,
Pe drumul fierului, prea rece, pentru o noapte, într-o haltă,
Ca doi iubiţi, uitaţi de lume(vreme), dorindu-şi ultimul păcat.

Am să alerg pe lung de şine, în mână am să port o torţă,
Ce pâlpâie la cap de drumuri, în calea mea, în calea ta,
Iubirea, vinovată fie, pentru un ultim "da", o forţă
De înger, fie el chiar demon, ne-o ajuta, ne-o ajuta.

Ca doua jumătăti de noapte ne vom iubi în întuneric,
Eu, de cu seara la jumate, tu din jumate până-n zori,
Vom arde doruri netrăite într-un delir păgan şi sferic,
Şi-n ziuă, vom zbura spre stele, ca două umbre prin ninsori.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->