Pe geana serii nopţii împleteşte cale,
Blând soarele tălăzuind prin nori la vale,
Dorul îşi ţese lin migrările în aer ,
Luna visul toarce din al iubirii caer.
Prin pădurea cu stelele-n crengi agăţate,
S-adună Drăgaicele fecioare alintate,
Măiestre-n albe rochii din abur ţesute,
Cu flori de sânziene în par aşternute.
Se prind în horă nebune sub semnul de foc,
Mălai în turte frământă cu florile de soc.
E noaptea când se -adună magica verbină
Cu miere udată şi-a stelelor lumină.
Flori de sânziene am să ascund sub pernă,
Ielele, măiestrele un vis să-mi aştearnă.
Cu crengi de arţar şi poartile împodobesc,
Ca drumul spre tine în somn uşor să-l găsesc.
În sufletul curtat de atâtea renunţări,
S-ascund depărtarea cu păsările-n zări,
Senină-mi aşez fruntea, pe ai nopţii umeri goi,
Şi ascult cum vremea curge tăcută peste noi.
-->
Comentarii
==''Flori de sânziene am să ascund sub pernă,
Ielele, măiestrele un vis să-mi aștearnă.''
Sper ca ielele ti-au indeplinit dorinta
Frumos!
'În sufletul curtat de atâtea renunţări,
S-ascund depărtarea cu păsările-n zări,
Senină-mi aşez fruntea, pe ai nopţii umeri goi,
Şi ascult cum vremea curge tăcută peste noi"
Semn de admiratie!
Iubesc tare mult scrierile tale de suflet, Agafia! Găsesc atâtea simboluri la tine!... Minunat!
"... Senină-mi aşez fruntea, pe ai nopţii umeri goi,
Şi-ascult cum vremea curge tăcută peste noi."
Frumos!
Frumos, sensibil, poveste de demult.... Fain, felicitări!
Excelent!
Frumos!