Dragoste ai de la mamă
Doamnei Z. Luci
Gândesc la timpul dinapoi,
Era curat sufletu-n noi;
Eu de pe Șasa, tu, – Olteț,
Erai păpușă fără preț.
Ca la-nceput, este mai greu,
Deși eram, doar la Liceu.
Trei cuvinte ca o bombă:
Tu: - Numai dă te ții de vorbă...
La patru bănci în fața mea
Priveam la tine ca la stea,
Luceai pe boltă – un Luceafăr,
Privindu-te eram mai teafăr.
Îți spun acum întâia oară:
Mi-erai în viață primăvară
Plină de cântec și de flori,
Ce-mi dau puteri, să nu mai mor.
Și... așa cu mulți dușmani
Am târât-o vreo doi ani,
Doar o mamă-avea să plângă,
(Necazul la mâna stângă.)
Colegii de lângă mine
N-aveau motive de bine.
Trei, patru fete-aveau habar;
Mă vizitau des la spital,
Mi-aduceau suc, prăjituri
Pentru niște mulțumiri
*.
La scurt timp un alt grav caz
Ne-a căzut pe cap – necaz.
Din motive, știu eu ce,
Socotit-ți-ai zilele;
Dintr-o sticlă cu licoare
Ai băut dintr-o eroare ?
N-am știut și n-aș fi vrut
Să știu că tu m-ai vândut.
Fără-napoi să privesc,
M-au dus la Brâncovenesc.
Am zăcut mult operat;
Fără să vreau, am aflat
Că la liceu, la Bălcești,
Ce nu vrei aia găsești.
Nu mi-era greu să-nțeleg
Găsisei un alt coleg.
Eram mândru, nu umil;
Mi-era tiz, plus și... Emil.
În scurt timp m-am vindecat
Și... total m-am resemnat.
Calculat, bag azi de seamă
Dragoste ai de la mamă.
Nelu Părăianu 12.01.2018
-->
Comentarii