De undeva mă caută umbra,
lumina-i pe aprope şi o alungă,
cu ochii de ceaţă urcă pe dealuri
şi nu mai vad casa de lângă râu.
Poate vântul ori zăpezile troienite
mi-au încurcat drumurile şi pădurile,
nu mai înţeleg nimic,
umbra mă cauta şi sălbăticiuni o păzesc.
Nici stelele nu călătoresc
pe orbitele obisnuite,
toată suflarea are o frică de-ntuneric,
singurătatea se înconjoară de moarte.
Vezi femeile cum trec mai departe
prin aceste ruginite presimţiri!
Tu respiri aerul florilor de ger
iar ele se topesc în mirosul tău.
Copacii se înclină spre drum,
noi trecem spre marginea cerului
unde apele se purifică-n lumină
pe sub poduri de gheaţă.
Cineva ne îmbărbăteaza prin cuvinte,
să luăm în palme un bulgare de lut,
Sa-l aruncam pe deasupra capului
fără să mai privim înapoi,
dar cine se poate desprinde de trecut.
-->
Comentarii