Ceara topită a lumânării
se strânge-n cuvânt,
în timp ce flacăra ideii din gând
mă arde pe buze
şi se usucă.
Întunericul din mine se depune
ca un praf pe obiecte,
în interiorul lor plânge tăcerea.
Prin odăile timpului trece fiecare clipă,
apasă pe tâmple,
iar cu mâna pe umăr
îngerul călăuză
îmi îndreaptă paşii.
Drumu'-i lung, aşteptă-mă!
-->
Comentarii