Drumul spre casă

 

Aştern aşteptarea la picioarele cerului, ca pe un covor roşu.

 

Am presărat-o cu bujori. N-am mai găsit în mine, sânge. Îl dădusem,  

tot, unui pictor, în toamna mea, să coloreze drumul spre casă.

 

N-a ajuns. M-am rătăcit în mulţimea de păsări

şi frunze înfrunzesc aleile, de dor, de verde.

 

Ce albastră e apa!? Îşi sparge valurile de pietre, de petale de bujori

şi le poartă în zare. Apa, în stropi, îmi picură ochii cu şoapte.  

 

Şoaptele sufletului meu. Vine.    

 

 

20.05.2015, ora  17,32’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • multumesc din suflet Rodica, o zi asa cum ti-o doresti, Marius

  • superbă! Mesaj curemurător, versuri mirifice! Felicitări! 

Acest răspuns a fost șters.
-->