Sălăşluia în altă lume
învăluit de împăcarea blândă
a văii cufundate în umbrele înserării.
Pas cu pas…,
păşea încet, adâncit în gânduri
la sunetul din noapte
în propriul său ton,
dependent de el însuşi
cu simţirea lipsită de cuvinte
din liniştea profundă
când vânticelul de noapte
adia prin fereastra
luciului palid al lunii
din spatele bietei
amăgiri multicolore a vieţii
şi cerul se bolteşte în depărtare
şi caută în răcoarea apei
să-şi încerce norocul
în oceanul viitorului
contopindu-se cu soarele,
să-şi găsească drumul
spre el… însuşi.
-->
Comentarii