Drumuri…

M-am născut înainte ca eu să exist…
Când pe lume, veniri, nu erau fără rost,
Doar în pântecul ei am găsit adăpost.
Am venit, din păcat, ca un fluture trist.

Drumul meu, fără zbor, doar un mers chinuit,
Îngrădit doar cu spini, fără urmă de flori,
Dimineți fără nopți… dimineți fără zori,
Doar cu pasu’-mi mărunt l-am urmat neclintit.

Și de-acolo de sus, ca un grai demiurg,
Un îndemn nerostit peste gânduri căzut,
Călăuză și zbor peste mine-au trecut,
Cum iertări de păcat… peste suflete curg.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Meditaţie profundă, versuri scrise cu talent, mesaje care iţi merg la inimă... Felicitări!Smile.gif

  • citit cu plăcere acest poem frumos

Acest răspuns a fost șters.
timpul care nu începe (cybersonet DLXXXVI) prin Cronopedia
1 oră în urmă
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean timpul care nu începe (cybersonet DLXXXVI)
1 oră în urmă
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->