În suflet
mă întâlnesc cu tine
duioasă mamă.
Desprinzându-te din moarte
eşti o imagine vie,
care se aşează
lângă icoana
din camera mea.
Într-un târziu,
somnul ori uitarea
învăluindu-mă
în liniştea nopţii,
mă face să vorbesc cu tine
şi mă trezesc din vise
cu păreri de rău
singur.
O, doamne!
Câtă iubire a fost în tine
încât a mai rămas
şi după moarte
acasă.
Tristeţea mea
prinde aripi
prin care mă înalţ
în vazduh,
să găsesc steaua ta
luminoasă.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii