Duminicile ,toamna, au gust de tămâie,
Câmpia respiră dintre lanuri solemn,
Sus pe dealuri fură grauri gureşi din grâie
Cerul sculptează inimi livide în lemn.
Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde,
Frunzele galbene ţipă-n stol de cocori,
Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde ,
Peste apele tulburi trec valuri de nori.
Duminicile, toamna ,au şerpi la picioare,
Munţii îşi latră singurătatea-n stână ,
Căpriori sar pe stânci sărace de soare,
Cerul îşi piaptănă astrele cu-o mână.
Duminicile, toamna ,miroase-a tămâie,
Stele se aprind în altarele nopţii,
Sufletul în arbori mutilaţi şi-n pârâie
Scrie gustul de gutui amare al morţii.
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Multumesc, Gabriela.
Duminicile toamna au şerpi la picioare,
Munţii îşi latră singurătatea-n stână
Căpriori sar pe stânci sărace de soare,
Cerul îşi piaptănă astrele cu-o mână.- PRETUIREEEE!