După apus

[Chiorean Aurel]

După apus 
(GV)

După apus mi-e taina, un geamăt de lumină, 
cu alte mâini îmbrac, iubito, astăzi cerul, 
se îndoaie un destin, când poartă atâta vină, 
amurgul ne ascunde, în vise adevărul. 

Mi-e ruga o durere, pe care-o strig cu sfinţii, 
nici aerul nu creşte, iubito-n urma ta, 
în trunchiul meu tăcerea, se roagă cu părinţii, 
să nu te doară visul, nici învierea mea. 

Aş vrea să ştii, iubito, că ard ca lumânarea, 
când umbra ta mai ţipă tăcerea scursă-n fluvii, 
mă doare ca osândă şi timpul dar şi zarea 
şi drumul fumegând, îmi trece prin vezuvii. 

Eu ard în slova ta, de acuma rugăciune, 
se ard lumini în doruri, acol' mă ard şi eu, 
ciuntita mea arsură, se îneacă în genune, 
sub cetina de iarnă, dar te rostesc mereu.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]