După apus

După apus 
(GV)

După apus mi-e taina, un geamăt de lumină
cu alte mâini îmbrac, iubito, astăzi cerul, 
se îndoaie un destin, când poartă atâta vină
amurgul ne ascunde, în vise adevărul

Mi-e ruga o durere, pe care-o strig cu sfinţii
nici aerul nu creşte, iubito-n urma ta
în trunchiul meu tăcerease roagă cu părinţii
 nu te doară visul, nici învierea mea

 vrea  ştii, iubito,  ard ca lumânarea
când umbra ta mai ţipă tăcerea scursă-n fluvii, 
 doare ca osândă şi timpul dar şi zarea 
şi drumul fumegândîmi trece prin vezuvii. 

Eu ard în slova ta, de acuma rugăciune
se ard lumini în doruri, acol'  ard şi eu, 
ciuntita mea arsurăse îneacă în genune, 
sub cetina de iarnă, dar te rostesc mereu.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->