Mă doare frumos
de când am zărit-o pe stradă
dorind să traverseze pe o zebră peticită
nefiind prea atentă la circulaţia rutieră
care-i nerăbdătoare
s-o ia la fugă mai tot timpul.
Am mai văzut-o şi-altădată
de când a plecat din viaţa mea
şi mă doare frumos în gânduri,
în minte sau pielea îmi arde
când o strig să-i vorbesc,
mânat de speranţă.
Dar ochii ei au căpătat cataractă
la prezenţa mea nedorită
şi urechile i s-au înfundat
cu aer de minciună şi prostie
pe care i le fluieram duios
pe vremea când credea în mine.
Ce frumos mă doare!
Mă trage de sughiţuri şi mă rupe de suspine
în plinul ce mi l-a lăsat în suflet
undeva departe de mine şi de toate
nu mi-e bine
nici rău din cauza asta
mă doare şi-mi place
tot ce mi-a rămas e... să-mi fie dor!
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii