Duzina de timp

 

 

La distanţă de un click de ochi, lumina arde

şi tata e aici, cu noi, la bancă, eu şi sufletul

 

şi pădurea foşneşte-n linişte frunze pe cărărui străjuite

de copaci. Sunt încă verzi şi câteo ghindă obosită

să stea agăţată pe ram, cade, adulmecă pământul.

 

Îmi dezgolesc picioarele şi calc apăsat dorul de timp

răstignit la răscrucea dintre cer şi pământ, cu privirea

de-a lungul şi de-a latul, înaltul şi adâncul copilăriei.  

 

M-am întors de o duzină de clipe să ascult tăcerea.     

 

 

15.09.2015, ora 15,00’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->