E-ATÂTA SOARE...
Când nesfârșită e iubirea
ne cresc aripe de lumină
mirată apa-i fericirea,
din viața noastră cea sublimă.
Nu cer tristeții îndurare,
mi-e timpul scurt, îl smulg, arunc,
durerea mea îți e datoare
ecoul ei pare-un amurg.
Când te aud e-atâta soare
spre lumi de vis te port cu mine
nu simt cum siruie răcoare
merg orișicât, să fiu cu tine.
Mă dor și tâmplele cărunte
ce trist e cerul ce-l privim
am crengi uscate, chiar și rupte
culegem flori și nu zâmbim.
E-atâta soare doar cu tine,
speranțe-rază am în gând
eu tac, tu izvorăște-n mine,
un vis al tău, deși-s nătâng!
-->
Comentarii
Superbe versuri!