E cu neputinţă un loc mai frumos

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Trec prin înmiresmatele nopţi
femeile pe cărari de piatră sub stele
vânturile de vară freamătă molatic,
în frunzele tremurate pe buzele lunii
din copacii cu păsări furate de somn.

Intunericul e în vaduri pe ape
peste ochiurile ferestrei cad pleoapele
întinderea-i mută, zboară liliecii
spre turnul rotund din dealul cetăţii
cu ziduri pe care se plimbă fantome.

Noi schimbăm caii în aerul dimineţii
când înfloresc pe lizieră salcâmii
şi ploile de mai se retrag la munte.
Ne îmbrăţişează peste umeri lumina
căldura coboară în ierburile crude,
desculţi alergăm pe potecile zilei.

Tu dansezi prin flori bucuria
şi soarele îţi prinde fluturi în păr
din depărtare se anunţă furtuna
nu vrei să o înfrunţi,
fugi în interiorul casei de sticlă
păzită de câinele pământului.

E cu neputinţă un loc mai frumos
în care tu sa-mi zâmbeşti după ploaie.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]