Un cîine urlă îndelung la lună
Cu glasul omenesc tânguitor
Spunînd în graiul necuvîntător
Că viaţă, i-a rămas cît o fărîmă
E-un ger, de piere şi nimicul
Iar luna, sa-mbrăcat în ghiaţă
El, sărăcuţul, n-a văzut la faţă
Un zâmbet cald să-i mângâie boticul.
Să aibă-n preajma lui un suflet
Ar vrea,să-i ţină de urît
Să nu se simtă-atât de amărât
Cînd simte-n coastă a gerului răsuflet.
Şi urlă lung, dar cine să-l aline?
„E doar un cîine” spun cei ce-l aud
În timp ce urlă, urlă ca zălud
Şi-n urletu-i sunt lacrimi şi suspine.
Biet câine, frate-mi eşti; durerea
Ce tu o simţi e şi durerea mea,
Şi eu aş vrea să vine cineva
S-alunge tot urâtul şi tăcerea.
Nu vine nimeni, e pustiu în jur
Şi-n mine, e un urlet în tăcere
Doar lacrima se-nneacă în durere
Din noaptea neagră fără de contur.
-->
Comentarii
Rectificare: desigur, "...sau îi visam..." şi nu "...s-au îi visam...", în comentariul meu din 17 decembrie 2012, abia acum am observat (întâmplător) greşeala...
Emotionanta aceasta poezie a ta, Delia! Mesajul ei trist e f. puternic , iar metaforele trimit la niste imagini dureroase.
Mulţumesc mult Patry.
Dragi prieteni, vă mulţumesc din suflet pentru comentarii.Mă bucur că mesajul meu a ajuns la inimile dumneavoastră şi regret nespus că timpul mu-mi permite să fiu aici atît cît mi-aşi dorii.
"Nu vine nimeni, e pustiu în jur
Şi-n mine, e un urlet în tăcere
Doar lacrima se-nneacă în durere
Din noaptea neagră fără de contur."...o lacrima amara pentru bietii catei care razbat iarna grea in singuratate si ger. E o realitate crunta si dureroasa, sunt atatea suflete inghetate pe strazi si oameni si animale de-o potriva...Am citit Dna Delia si sa stiti ca mesajul a ajuns la inimile noastre, eu ajut cat pot , daca fiecare ar contribui cat de putin, am salva cate un suflet de la pieire...
Te citesc cu drag Delia, imi place subiectul ales si uite ce comentarii frumoase ai primit!
D-le Marian ce buni si ce curati ar fii oamenii daca macar pentru o zi le-ar putea citi gindurile,patrupedelor de linga noi cine nu a fost lins pe mina sau pe fata de un ciine ala chiar nu stie ce inseamna dragostea si atasamentul.Am avut o copilarie trista si aspra si atunci cind oamenii ma loveau si ma alungau ciini ma incalzeau si ma aparau de dusmani si azi dupa 63 de ani daca ii vorbesc unui ciine 2 minute inceteaza sa ma latre si multi deja dau din codita.Ce roman as putea scrie daca timpul m-ar lasa si eu nu as fi asa indolent !
"DIFERENŢA ÎNTRE OM ŞI CÂINE ESTE ACEEA CĂ, DACĂ ŢI-L FACI PRIETEN, CÂINELE NU TE VA MUŞCA NICIODATĂ" - Mark Twain (sper să nu mă înşel). Sunt autorul unui miniroman intitulat "Oameni şi câini" în care vorbesc despre toţi câinii care mi-au "populat" copilăria, adolescenţa şi chiar o parte din tinereţe. Când l-am publicat mi s-a luat o piatră de pe inimă, fiindcă adeseori îmi aminteam de ei s-au îi visam, şi am considerat că mi-am îndeplinit o promisiune nerostită faţă de bunii mei prieteni necuvântători scriind despre ei. Poate îmi voi face timp şi voi posta un fragment din el.
Superba poezie,dar dureros de reala si daca ar fi doar pentru ei ;cateii !Oare citi oameni pling acum de foame si de frig ? Nu vom stii niciodata,Golgota suferintei nu le e harazita tuturor,unora din cind in cind.
Mulţumesc mult Cami.
-
1
-
2
de 2 Următor →